miercuri, 23 noiembrie 2011

Trebuie să fim acolo

Uneori, pur şi simplu nu reuşim să privim lucrurile aşa cum ar trebui. Oricât le-am întoarce în minte pe toate feţele, nu se compară nicidecum cu experimentarea lor efectivă, avându-ne pe noi înşine ca protagonişti. Trebuie să fim acolo, să le simţim până în măduva oaselor, ca să putem îndrăzni să spunem că le-am înţeles.


Iarna: rece, întunecată, amorţită. Sigur, gândul îţi zboară la Crăciun, vacanţa de iarnă, însă nu poţi trece cu vederea o lună întreagă, grea, în care trebuie finalizat mai tot ce n-ai apucat tot anul. Dar apare ceva. Ceva care nu era în plan. Ceva de care ştiai că se va întampla, dar pe care nu ai luat în seamă. Un detaliu, neimportant şi deloc nou: prima ninsoare. Ştiai că vine, ştiai că e pe drum, dar nimic nu te putea pregăti pentru sentimentul acela unic de a vedea totul alb. Fără să realizezi până acum, observi că e exact lucrul fără de care nu puteai să treci mai departe.
E un eveniment care face parte din calendarul nostru, singura diferenţă fiind faptul că nu poate fi stabilită o dată exactă la care să fie însemnată, rămânând aşadar, nescrisă. Dar ea există şi se va întoarce mereu atunci când vine vremea ei (cel puţin... până nu cade pradă schimbărilor climatice).

7 comentarii:

  1. Nu se poate, sunt perfect treaz :))

    RăspundețiȘtergere
  2. @Sweet Lemon: Iarna nu e pentru toti :) Dar nu iti fa griji, vine ea, primavara. Imediat..

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai mah...nu descuraja oamenii, abia am asteptat sa vad ca am intrat cu totii in iarna si am scapat de toamna aia trista.

    RăspundețiȘtergere
  4. Răspunsuri
    1. Hei. Tocmai ai înviat o postare moartă de 5 ani.

      Ștergere