joi, 9 iunie 2011

Trebuie ascunse

Cum ar fi o lume fără secrete, tabu-uri, în care am spune tot ce gândim?
Mi-e greu să îmi imaginez o astfel de lume, însă nu cred că ar fi prea bună. Sunt anumite lucruri care trebuie ascunse şi asta nu doar de dragul de a ascunde. Dacă ai cunoaşte toate calităţile şi toate defectele unei persoane, ce rost ar mai avea să stai pe lângă ea? Ăsta e tot farmecul de a petrece timp cu cineva, să afli tot mai multe despre el, să te surprindă, să te încânte rând pe rând abilităţile lui şi să reuşeşti să suporţi părţile rele până ajungi să le îndrăgeşti. Ca să îţi placă de cineva trebuie să îţi placă slăbiciunile lui, fiindcă oricine poate iubi părţile bune. Şi niciodată nu vrei să ajungi până la capăt, să îl cunoşti complet, deoarece o dată atinsă limita asta, nu mai e nimic de făcut şi te plictiseşti de el.

Tabu-urile societăţii se schimbă pe măsură ce progresăm (sau mai bine zis transformăm, nu toate modificările de până acum au reprezentat un progres). Mai demult, oamenii nu prea discutau despre sex de exemplu. Nuditatea era ceva absolut indecent şi inacceptabil. Se comportau ca şi cum sexul ar fi ceva obscur, interzis, şi de neînchipuit că ei ar fi făcut asemenea grozăvie, deşi toţi ştiau adevărul. De atunci, oamenii s-au mai dezgheţat, au devenit mai deschişi la minte, s-au mai "dezbrăcat" de secrete. Sexul nu mai este un tabu, au apărut reviste, show-uri, în care subiectul acesta este abordat cu mai multă îndrăzneală.
Sigur că nu am rămas fără tabu-uri, însă ele sunt ceva mai subtile. Eu cred că unul din lucrurile care rămân nedezvăluite este părerea noastră despre cineva. Nu spunem cu adevărat ce credem unul despre celălalt. Ţinem pentru noi faptul că invidiem o persoană, îi spunem doar ce ar vrea să audă despre ea sau cel mult ceva ce nu ar supăra-o prea tare. Nu recunoşti faptul că nu îţi place un anumit aspect, la fel cum nu mărturiseşti întotdeauna că îţi place ceva la ea. Cu cât persoana respectivă îţi este mai apropiată cu atât îi dezvălui mai mult din ce crezi cu adevărat, şi totodată îi ascunzi mai multe lucruri.

E bine aşa cum e acum. Cel puţin asta credem noi, cei prezenţi acum în lumea asta. Aşa am văzut-o şi cu ea ne-am obişnuit. Ca să nu spunem tot ce gândim, avem un filtru numit "vorbă". Dacă în viitor oamenii o să reuşească să treacă şi peste bariera asta, probabil vor găsi altceva la care să se împotmolească. Ne stă în fire să ne punem singuri piedică.