vineri, 15 iulie 2011

Mai un kilometru

O noapte şi o zi. Atât mi-a mai rămas. Din... copilărie? "minori"-tate? imaturitate?
Nu cred. Nu cred că se sfârşeşte ceva acum. Treci pe lângă asta ca şi pe lângă oricare altă zi. E ca şi cum pe bordul maşinii tale ar scrie 99 999 km parcurşi. Mai un kilometru şi se fac 100 000. Dar nu se va întâmpla nimic spectaculos atunci. Sigur că îţi aduce un zâmbet pe faţă fiindcă ai reuşit să ajungi până aici, dar nimic nu s-a întâmplat peste noapte, totul a fost clădit în timp, kilometru cu kilometru.
Poate că e momentul să mă uit în oglinda retrovizoare şi să admir peisajul. Dar oglinda s-a cam aburit din cauza respiraţiei mele prea grăbite, entuziaste, şi nu pot să mă concentrez să văd mare lucru. Aşadar, o să mă uit mai târziu. Acum trebuie să îmi îndrept atenţia către drum. Nu vreau să greşesc ceva şi să pierd momentul în care toate cifrele de pe bord se schimbă simultan, ordonându-se într-un şir de zero-uri ce abia aşteaptă să numere următorii kilometri.
Prin urmare, conduceţi cu grijă!