Vise

Da... Ăsta e un subiect interesant unde cred că toată lumea ar avea ceva de adăugat. Dar o să încep eu primul fiindcă e blogul meu şi am prioritate.

Visatul e cel mai fain lucru pe care îl poţi face în somn (nu că ai avea prea multe opţiuni). De fapt, nici măcar nu poţi alege ce visezi sau dacă îţi vei aminti dimineaţă, de asta se ocupă subconştientul.
Dar ce visăm? Ceva complet nou? E mintea atât de creativă? Şi pot visele noastre să prevestească viitorul?... Nici vorbă! Ceea ce visăm nu este o capodoperă originală construită de creierul nostru. Sunt doar secvenţe de sentimente şi amintiri amestecate, plagiate de la tine. Chiar dacă nu tot timpul recunoaştem părţi din vis, ele se aflau cu siguranţă în capul nostru dinainte. Să zicem că visezi ziua de luni în ultima noapte de weekend. Şi o visezi exact cu lucrurile care trebuie să se întâmple în ziua respectivă. Ba chiar mai mult, anticipezi un lucru care se dovedeşte ulterior adevărat (de exemplu amânarea unui test). Cum se face că visezi ceva ce nu s-a întâmplat încă? Simplu. În ziua de dinainte, te-ai gândit la ce se poate întâmpla luni. Te-ai gândit sau ai sperat să se amâne testul, şi te-ai gândit şi la ce se va întâmpla dacă îl vei da. De aici ţi-ai format o amintire, din care subconştientul tău a ales una din posibilităţile la care te-ai gândit, una norocoasă se pare.
<<Şi apropo de creativitate, eu cred că nu există aşa ceva în adevăratul sens al cuvântului. Nu cred că un individ poate crea ceva absolut nou, care să nu semene cu nimic. În ideea lui "nouă", se află elemente deja cunoscute lui sau întregii lumi, chiar dacă sunt ascunse şi prelucrate involuntar, în aşa fel încât nu pot fi cu certitudine recunoscute.>>
Revenind la vise... din păcate nu toate sunt faine. Când visezi ceva neplăcut de care te sperii, în momentul în care te trezeşti din somn realizezi că a fost doar un coşmar. Toţi avem coşmaruri clasice care se repetă, în special când suntem bolnavi sau numai ce ne-am uitat la un film de groază. Care pot să nu aibă nici un sens, dar tot ne sperie de ne trezim brusc în mijlocul nopţii gâfâind transpiraţi.
Vise sau coşmaruri care nu au nici o logică ne par complet raţionale când ne alfăm în ele. De la cele des întâlnite (în care mergi la şcoală fără pantaloni pe tine, şi totuşi cumva ceilalţi nu observă decât după un timp), până la cele unice (cu dinozauri roz care îţi mâncă imprimante HP din palmă, ca să le crească "bara cu viaţă" din stânga ecranului), toate par reale.
Şi încă un argument pentru ideea că visele nu sunt ceva nou: mereu visăm la persoana întâi. Fie că noi suntem protagoniştii, fie că doar urmărim acţiunea, toate visele "ne sunt prezentate" din perspectiva noastră. Fiindcă altă perspectivă nu cunoaştem, tot ceea ce atingem şi vedem sunt trecute prin filtrul persoanei întâi.
Visele sunt chiar uimitoare, ajungi într-o lume creată printr-un mix a ceea ce cunoşti, şi trăieşti experienţe pe care altfel nu le-ai putea simţi, fără să fie luate în calcul raţiunea şi realitatea. Partea proastă e că dimineaţă totul dispare, şi rămâi doar cu amintirea a câtorva fragmente din universul în care orice este posibil.